Ghid pentru chitul pentru plăci ceramice: tipuri, aditivi, reținere a apei și sfaturi pentru reparații

Chitul de țiglă ceramică eșuează dintr-un motiv care surprinde majoritatea instalatorilor: defecțiunea începe rar la suprafața rostului. Începe cu modul în care se usucă chitul. Când un chit pe bază de ciment pierde apă prea repede, cimentul nu se hidratează niciodată complet, iar îmbinarea devine cretă, sfărâmicioasă și predispusă la crăpare. De la pereții băii până la holul hotelurilor, pierderea prematură a apei este o cauză tăcută din spatele celor mai frecvente defecțiuni ale chitului.

Acesta este motivul pentru care conversația cu chitul a depășit potrivirea culorilor și lățimile rosturilor. Factorul decisiv în performanța chitului modern este pachetul de aditivi, iar în centrul acestuia se află eterii de celuloză precum HEMC și HPMC.

La ce trebuie să reziste un rost de chit de plăci ceramice

Un rost de chit este partea cea mai solicitată a unei suprafețe cu gresie. Este un rost de lucru: absoarbe dilatarea termică în timpul variațiilor de temperatură, transportă traficul pietonal, rezistă la curățarea alcaline și la scurgerile acide din bucătărie și oprește migrarea umezelii în patul de gresie.

Cel puțin, chitul pentru plăci ceramice trebuie:

• lipiți ferm de marginile poroase ale ambelor plăci adiacente odată ce patul de adeziv s-a întărit;
• stați în îmbinare fără să se prăbușească în timp ce sunteți instrumentat, chiar și pe suprafețe verticale;
• ține apa de amestecare suficient de mult pentru ca cimentul să se hidrateze complet, indiferent de porozitatea plăcilor;
• tolerează mișcarea minoră a substratului fără a dezvolta crăpături.

Standardizarea reflectă acest lucru. Conform ISO 13007-3, chiturile de ciment sunt împărțite în CG1 (standard) și CG2 (îmbunătățite). Un produs CG2 trebuie să prezinte o rezistență la încovoiere și compresiune substanțial mai mare și o absorbție de apă clar mai mică decât un produs CG1. În practică, atingerea performanței CG2 necesită modificarea polimerului plus retenția controlată a apei. Exact asta aditivi de umplere a rosturilor de chit pe bază de eteri de celuloză aduce la o formulă de amestec uscat.

Slefuit, neșlefuit, epoxidic sau modificat cu polimeri: care chit se potrivește?

Alegerea chitului potrivit începe cu geometria rostului și expunerea pe care o va face pardoseala sau peretele. Tabelul de mai jos rezumă opțiunile principale utilizate pentru plăci ceramice.

Îndrumări practice pentru plăci ceramice:

• rosturi de până la 3 mm: chitul de ciment neșlefuit oferă cel mai neted și mai curat finisaj;
• rosturi de la 3 la 12 mm: chitul de ciment șlefuit adaugă rezistență și rezistă la contracție;
• rosturi mai late de 10 mm sau expuse la acizi și grăsimi: chitul epoxidic își justifică prețul mai mare;
• îmbinări în care rezistența la fisuri și rezistența la apă contează cel mai mult: chitul de ciment modificat cu polimeri (CG2) este alegerea echilibrată.

Pentru majoritatea pardoselilor din gresie ceramică și a pereților de baie, chitul modificat cu polimeri CG2 oferă cel mai bun compromis: aderență mai bună, mai puține goluri și culoare mai durabilă. Fracția de polimer este de obicei o pulbere polimerică redispersabilă sau un latex; partea care controlează timpul de deschidere, răspândirea lină și rezistența la cădere este eterul de celuloză, de obicei hidroxipropil metilceluloza (HPMC).

HPMC de grad arhitectural EASONZELL MP Series pentru chituri pe bază de ciment Această hidroxipropil metilceluloză de calitate arhitecturală este proiectată pentru amestecuri uscate pe bază de ciment, oferind reținere a apei și timp deschis extins. Se potrivește formulărilor de chituri modificate cu polimeri CG2, în care rezistența la căderi și răspândirea lină sunt esențiale pentru aplicațiile de plăci ceramice și pereți de baie. Vizualizare produs →

Un HPMC de calitate arhitecturală, cum ar fi seria EASONZELL MP, este proiectat exact pentru aceste amestecuri uscate pe bază de ciment și este de obicei dozat între 0,2 și 1,0 la sută din greutatea pulberii.

De ce eterii de celuloză determină performanța chitului

Aproape fiecare chit de țiglă ceramică de amestec uscat fabricat astăzi conține un eter de celuloză, chiar și atunci când eticheta nu spune acest lucru. Motivul este simplu: îmbinarea trebuie să livreze apă cimentului în ritmul potrivit și numai chimia de retenție a apei poate controla această rată.

Într-o instalare tipică, marginile plăcilor absorb apa din chitul proaspăt, placa de suport trage umezeala de dedesubt, iar evaporarea preia apa de la suprafață. Fără un agent de reținere a apei, amestecul poate pierde o parte substanțială din apa de amestecare în primele minute pe plăci uscate sau poroase. Consecința este cimentul subhidratat: rezistență scăzută, prăfuire și fisuri de contracție.

HEMC și HPMC îmbunătățesc sistemul în trei moduri:

1. Retentie de apa: eterul de celuloză încetinește migrarea apei, menținând apa disponibilă pentru o hidratare completă. Testele producătorilor pentru seria EASONZELL ME de HEMC arată o retenție de apă cu până la 50% mai mare în amestecurile de ciment, comparativ cu o formulare nemodificată.
2. Controlul vâscozității: eterul îngroașă chitul proaspăt până la o consistență untosă, care nu se prăbușește, care se desfășoară curat.
3. Ora deschisă: uscarea mai lentă a suprafeței lasă mai mult timp pentru compactarea și buretele îmbinării, ceea ce reduce drastic relucrarea.

Material de construcție din seria EASONZELL ME HEMC pentru pulberi de chit Acest grad de hidroxietil metil celuloză acordă prioritate reținerii apei în pulberile de chit de ciment. Ca eter neionic, acesta rămâne stabil în mediile de ciment alcalin, ajutând producătorii să obțină o performanță constantă a lotului în diferite condiții sezoniere ale șantierului, fără polimeri adăugați pe șantier. Vizualizare produs →

Deoarece eterul de celuloză este măcinat în pulberea uscată în timpul producției, un mortar monocomponent are nevoie doar de apă curată la fața locului, fără polimeri adăugați la fața locului și fără presupuneri. HEMC (hidroxietil metil celuloză) și HPMC (hidroxipropil metil celuloză) sunt cei mai comuni doi eteri de celuloză în pulberile de chit. Ambele sunt neionice, ceea ce le face stabile în mediul alcalin al unui amestec de ciment proaspăt. HEMC este, în general, preferat atunci când retenția de apă este prioritatea principală; HPMC este ales atunci când echilibrul formulării între îngroșare și comportamentul gelului contează mai mult. Pentru un producător de chituri, alegerea determină cât de consistent funcționează pulberea de la lot la lot și de la condițiile de vară până la iarnă pe șantier.

Pentru instalator, această chimie este invizibilă până când ceva nu merge bine: o suprafață prăfuită, o fisură care se deschide în câteva săptămâni, mortar care se sfărâmă sub vârful degetului. Cele mai multe dintre aceste defecțiuni în câmp se datorează reținerii de apă în formula originală. Specificarea unui chit construit pe chimie de eter de celuloză de calitate este cea mai fiabilă modalitate de a le preveni.

Probleme comune cu chitul și ce înseamnă acestea de fapt

Grout eșuează în modele previzibile. Recunoașterea simptomului indică direct cauza.

• Suprafață cretă sau praf: cimentul nu a fost niciodată complet hidratat, fie pentru că amestecul s-a uscat prea repede, fie pentru că a fost suprasolicitat cu un burete umed.
• Fisuri ale firului de păr de-a lungul articulației: contracție cauzată de excesul de apă din amestec sau de un chit neșlefuit utilizat într-un rost mai lat de 3 mm.
• Margini care se sfărâmă: apă suplimentară adăugată la fața locului pentru a înmuia chitul, care diluează liantul și slăbește matricea.
• Eflorescență albă: sărurile solubile transportate la suprafață prin evaporare lentă, semn că umiditatea a călătorit prin articulație.
• Pete întunecate de mucegai: chit de ciment poros, neetanșat în zonele umede, indicând o densitate insuficientă și rezistență la apă.

Când un producător controlează vâscozitatea și retenția de apă cu un eter de celuloză consistent, îmbinarea rămâne densă, cimentul se hidratează complet, iar suprafața este mai ușor de etanșat și păstrat curat. Lățimea rosturilor contează și ea: graficul de mai jos prezintă recomandări tipice pentru fiecare familie de chituri.

Indiferent de tipul de mortar, succesiunea contează și ea. Chitul intră numai după ce adezivul pentru plăci s-a întărit, în mod normal 18 până la 24 de ore pentru pe bază de ciment aditivi adezivi pentru faianță . Chituirea mai devreme poate schimba plăcile și poate lăsa legături slabe care apar ca rosturi crăpate în primul an.

Întrebări frecvente pentru chitul pentru plăci ceramice